36. Liniste. 26.08.2017

      Stau in balconul camerei mele. Si tot ce vad este un intuneric conturat in detalii signifiante. Ma uit pe cer si nu vad nimic, dar parca totusi vad ceva. Vad ca nu are capat. Vad licuriri de stele. Vad dansul constelatiilor si e liniste. E liniste si sus, si jos, dar si inauntru. Diferenta dintre aceste linisti este faptul ca, linistea de afara, de jos, este alcatuita dintr-un haos imens. Zeci de greieri se cearta in game muzicale. Pe fundal se aude un cor zgomotos de caini ce parca nu se armoniaza nici cum. Din jungla de asfalt mai canta o sirena, din departare vuvuie zgomotul vitezei. Iar sus zgarie bolta cate un liliac. Acest cor este ceea ce numim "liniste" . Inauntru... e cu totul alt fel de liniste. Inauntru isi fac loc gandurile, se iau la intrecere, se compara, se strofoaca, se chinuie, se plang si se iarta... si din pacate se si uita. Am invatat sa ascult "linistea" din inauntru; insfarsit, tace.