27. Daydream/Nightmare 25.03.2015

    Sunt momente in care stai si te uiti in gol, nu te uiti la nimic anume ci doar te gandesti.... la ce? Nu toata lumea stie. Poti sa te uiti la un punct de pe perete, mintea iti fuge si ajungi sa te gandesti la ceva la care nu te asteptai nuci macar sa ii mai retii numele. Te gandesti la cineva din camera sufletului tau. Ai deschis-o fara sa vrei si acum nu mai poti sa iesi. Te zbati, te zbati si te afunzi tot mai mult ca si cum ai fi in nisip miscator. Acolo cu cat dai mai mult din maini si din picioare, cu atat te afunzi mai rau. Camera te vrea inapoi. Ii este dor de tine si te agata precum iedera otravitoare se agata de peretii ei. Nu te lasa sa pleci. Pocnesti din degete, iti scuturi capul, iti muti privirea. *🎵Snap out of it🎵*
      Acum... ai scapat, dar ziua ta e stricata din cauza acestui overthinking in care te-ai bagat fara sa vrei. Poate toate deciziile pe care le iei in ziua respectiva, vor fi influentate de acele 5 minute de gandire aiurea. Te trezesti zambind si nu sti de ce. Ziua ta e schimbata de aceasta simpla intamplare. Nu sti ce, cum, de ce si cum de si apoi... nimic. Daydream-ul tau se transforma in nightmare. Pe o parte iti doresti, oe o parte nu. Ca si cum un dracusor iti sta pe un umar iar un ingeras pe celalalt umar.

26. Actor fara noroc 17.02.2015

     -Ai dormit bine?
     -De unde stiai ca am dormit?
     -Din pacate te stiu atat de bine incat nu trebuie sa imi spui ce faci ca sa imi dau seama.
     -De ce din pacate?
     -Deoarece nu mai vreau sa stiu ce faci. Asa ma gandesc intr-una la tine si imi fac rau.
     -Imi simti lipsa?
     -Nu am spus asta.
     -Dar recunosti ca iti e dor, nu?
     -Nu. Nu imi e dor doar... cand ne-am racit asa? Nu imi dau seama?
     -La ce te referi?
     -Stii bine!
     -Dar vreau sa imi explici.
     -Bine! E asa o diferenta, acum trecem unul pe langa altul si nici nu ne mai salutam, nu ne-am mai intrebat de bine, daca nu iti scriu eu, tu nici nu te obosesti.
     -Da am observat si eu asta.
     -Si nici nu vrei sa schimbi?
     -Ba da dar...
     -Dar nu! Am inteles. Te las in singuratate.
     -Nu pleca acuma...
   Nu a mai ascultat si a plecat din viata lui, era ce isi dorea el dar ascundea asta, nu intelegea ea de ce. A fost mult prea tarziu. El e ca un apel pierdut desi ea e mereu cu telefonul in mana. El e un colet ce ajunge prea tarziu. Nu mai are ea nevoie de asa ceva. totusi e trist faptul ca de la "vreau sa te vad, imi e dor de tine! <3 " s-a asjuns la "BINE!". Durerea lui i se putea sesiza in glas, dar totusi isi explica exacr cum sta treaba. El nepasator sau un bun actor, avea aceeasi expresie.
   E un alt actor din viata ei caruia nu i-a daruit un trandafir la sfarsitul piesei. Nu l-a felicitat stand in picioare si aplaudand. A aruncat cu trandafiri in el dar erau fara petale. A aruncat cu vorbe si gesturi in el dar el era protejat de scena deci nimic din acestea nu il deranjau dar le vedea. S-a oprit. Ea s-a potolit si au plecat. Atunci a coborat si el de pe scena de il proteja dar... prea tarziu. Acum e doar un alt actor ce isi asteapta urmatorul rol din piesa unde el o sa fie personajul principal dar fara noroc, ar prinde rolul de personaj episodic. Sa ii fie invatatura de minte.

25. Alergand dupa fluturi 19.01.2015

     Pentru un moment avuseseram o clipa de inspiratie. A fost la propriu, doar o secunda. A fugit. E peste puterea mea de intelegere unde merge inspiratia dupa ce pleaca de la tine. Fuge cu pasi repezi si scri, pictezi, desenezi, dansezi, compui din ce in ce mai repede in speranta ca iti vei ajunge inspiratia din urma si o vei prinde cu ambele maini.
     -Vrei te rog sa vi inapoi? Te rog. Am nevoie de tine asa cum are un bucatar nevoie de cutite. Fara cutite ii scade calitatea, nu mai taie bucati perfecte, mancarea in timp nu ii mai iese cum doreste, isi pierde stelele priceperii, isi pierde locul de munca si... pacat de el. Poate era cel mai bun. Daca inspiratia ta iti e adusa de o muza? Sau de absenta ei... E un detaliu pe care multi dintre noi il omitem. E chiar in fata noastra in majoritatea timpului. "Ascunde-l la vedere". Suntem atat de disperati in a ne gasi inspiratia incat ajungem sa cautam in cele mai ciudate locuri si prin nebagare de seama, ne pierdem in intuneric. Pierdem esenta, frumusetea stelelor cautand luna.
     Aveam o conversatie cu un prieten mai demult si mi-a spus la un moment dat, nu stiu cum am ajuns acolo, "uneori trebuie sa privesti stelele cu persoana potrivita, pentru a le intelege adevarata frumusete" ... imi e ciuda ca abia acum inteleg ce voia el defapt sa imi spuna. Am incercat atat de mult sa imi ajung inspiratia din urma incat... nici nu mai stiam ce cautam. Tot ce trebuia sa fac era sa imii las o clipa de respiro si sa privesc pictura de ansamblu, nu sa caut fiecare detaliu. Pierdeam esenta si incet incet ma afundam in intuneric atat de tare incat ma inegream si eu si ma confundam pe mine cu intunericul. Nu ma recunoasteam. Asteptam sa se intample ceva ca sa imi prind inspiratia in plasa. Am inceput sa renunt incet incet pana acum cand dintr-o data m-am trezit ca incheiasem o propozitie. Multumesc.

24. De profesie... luptator 21.12.2014

     Te-am gasit si nu ti-am gasit doar amintirea, te-am gasit pe tine. Am gasit ce doream sa fi inainte sa fi stiut ca existi. Imi place atat de mult sa imi petrec timpul cu tine incat ma doare daca nu existi. Ma complectezi in felul in care isi complecteaza un luptator seria de pumni cu stangul si cu dreptul. Dar totusi imi e frica, ma sperie gandul ca as putea fi eu cel care primeste seria perfect calculata de pumni asortati ai unui boxeor profesionist ce isi umple rafturile cu medalii la fiecare meci la care participa. O sa doara. Nu? O sa simt o durere mai apasata decat cea pe care o simte cineva cand isi pierde cel mai bun prieten definitiv. Dar...o sa treaca si asta cum au trecut toate. Cicatricea va ramane acolo doar pentru simplul motiv de a-ti aminti ca esti un luptator complect ce stie sa si incaseze dar sa si dea.
     Primul lucru pe care il inveti, e cum sa cazi. Poate e cel mai greu si precis e cel mai dureros element din antrenament dar e cel mai important. Te instruiesc in asa fel incat sa cazi mereu in picioare si chiar daca mori de durere, tu sa strangi tare din dinti si sa poti sa mergi mai departe si chiar in pasi alergatori. Sa ai puterea necesara sa iti ridici dosu' acela lovit si capul acela umplut de suferinta si posibile minciuni si sa mergi si sa mergi si sa mergi pana... pana cazi din nou si o iei iar de la capat si te zbati sa ajungi un om puternic.
     Esti multumit de tine? Esti multumit de puterile dobandite? Da? Inseamna ca viata te-a pregatit destul de mult si ai trecut prin atat de multe incat poti sa spui ca esti pregatit de orice si nimic nu-ti mai pare o provocare ci din potriva, problema te vede pe tine ca fiind o provocare. Atunci te simti complect si indestructibil. Nimeni si nimic nu te mai poate atinge si nu iti mai poate face rau. Fiecare om e puternic in felul lui si fiecare om a trecut prin ceva mai grav sau mai simplu. Important e sa cazi in picioare.

23. Flacarile geloziei 08.12.2014

     Simt. Simt ceva insfarsit. Simt durere, gelozie, flacari, foc, fum. Simt ca ard. Imi arde inima si nu am cum sa o sting. Nici cuvintele nu mai ajuta. De ce ea vorbeste asa de mult de el? De ce ma doare cand se intampla asta? De ce simt ca pierd o parte din mine? Inima imi bate de 10 ori mai tare ca de obicei. Ma doare. Vrea sa imi iasa din piept si sa fuga de nebuna, sa scape de flacari si sa mearga direct la el, dar creierul o opreste. O opreste din a face o mare prostie. A prins-o. Creierul a prins inima intre 4 pereti facuti din bare de metal puse pe verticala. Ii duc lipsa si ma doare. Nu vreau sa il pierd dar nu stiu ce se intampla.
     Nu ii mai spune numele. Te rog! Ma doare. Nu mai vorbi de el. El e al meu. Sau am fost doar un pion? Sau poate... Poate i-am fost ca regina pentru care lupta sa o recupereze.
     Nu vreau sa aud de el dar parca totusi vreau. Nu vreau sa il pierd. Simt ca se rupe o parte din mine. Iar simt durerea apasatoare si constanta. Imi e dor sa ma opreasca dintr-o data, sa ma prinda de fata sau de umeri si sa imi spuna ca ma iubeste. Daca o sa faca asa cu ea? Nu vreau sa aud vocea lui spunand numele ei. Il vreau doar pentru mine.
     O iubesc si pe ea dar nu vreau sa fie cu el. Nu vreau sa se atinga de el. Nu vreau ca el sa fie al ei. NU! O iubesc dar pana aici. El e al meu. Nu e corect. E al meu si numai al meu. Sau a fost degeaba tot pana acum?
     Nu vreau ca mainile ei sa umble prin parul lui. Eu faceam asta. Nu vreau sa fiu inlocuita de ea... Sau de oricine altcineva. Nu as suporta ideea ca el sa ii spuna ei sa ii faca masaj in palma sau sa il imbratiseze de noapte buna. 
     Nu pot sa accept faptul ca simt ceva insfarsit si e durere dupa dragoste. Nu stiu ce se intampla... si nici nu vreau sa stiu, cel putin nu acum.