36. Liniste. 26.08.2017

      Stau in balconul camerei mele. Si tot ce vad este un intuneric conturat in detalii signifiante. Ma uit pe cer si nu vad nimic, dar parca totusi vad ceva. Vad ca nu are capat. Vad licuriri de stele. Vad dansul constelatiilor si e liniste. E liniste si sus, si jos, dar si inauntru. Diferenta dintre aceste linisti este faptul ca, linistea de afara, de jos, este alcatuita dintr-un haos imens. Zeci de greieri se cearta in game muzicale. Pe fundal se aude un cor zgomotos de caini ce parca nu se armoniaza nici cum. Din jungla de asfalt mai canta o sirena, din departare vuvuie zgomotul vitezei. Iar sus zgarie bolta cate un liliac. Acest cor este ceea ce numim "liniste" . Inauntru... e cu totul alt fel de liniste. Inauntru isi fac loc gandurile, se iau la intrecere, se compara, se strofoaca, se chinuie, se plang si se iarta... si din pacate se si uita. Am invatat sa ascult "linistea" din inauntru; insfarsit, tace.

35. Love Sins Dreams. 21.04.2016

          Am păşit cu piciorul încins pe gazonul rece. Au început sa iasă aburi, de parcă aş fi aruncat un cărbune încins în apa scoasă din frigider, ca în sauna. Iarba sloi de sub picior s-a topit, şi ca într.un pupic mi s-a lipit de talpă. Pentru un moment nu mi-am mai simțit interiorul iar tot ce puteam sa recepționez erau siringile ce-mi străpungeau in călcâie... nesimțitele. M-au străpuns mai rău decât puteau alte cuvinte să o facă. Din călcâi până în creştetul capului auzeam țiuieturi. Se asemănau cu urletele cauciucurilor pe asfalt într-o frână mult prea bruscă.
          Răcoarea aceea mi-a dat emoții, era ceva atăt de interesant încât am început să râd fara sa stiu de ce. Ochii injectați încercau sa găsească un punct de concentrare... degeaba. Atenția mea era pusă, acaparată de  dansul fumului de țigara ce te ducea în natură.
          - Ți-ai facut bagajele?
          - De ce?           
          - Să nu-mi spui ca ai uitat.
          - Să uit ce?
          - Mergem in excursie. Hai odată! .... Ştii ce, nu-ți mai fă nici un bagaj. Ne luăm de acolo.
          - Incredibil. Bine. Stai să-mi iau visele cu mine. Tu conduci, eu creez. Lego.
          - Haide iubire.
         Au pornit dar nu doar maşina a fost cea care i-a purtat în locuri frumoase. Erau fericiți împreuna. Totul era pictat, colorat în culori înțelese doar de ei. Visele deveneau realitate, Monaco nu mai era atât de departe .... până cand....
         - 'Neața! Trezeşte-te odată ca întarzii la şcoala! Hai!
         

34. Cicatricile 14.03.2016

          Mi-ai stins țigara pe obraz, îngerule. Chiar deasupra locului unde-ți purtam ultimul sărut. Scrumul mi-a căzut în cafeaua din care încă mai pluteau aburii şi a trebuit să o arunc odată cu rămăşițele țigării tale. De ce?.... mi-ai însemnat inima, de ce a trebuit şi chipul? ... ca apoi fiecare om care se uită la mine să mă intrebe de povestea ei, iar eu să mă uit in gol să nu spun nimic şi să-mi amintesc de tine? Nu se mai vindecă, nu o pot şterge nici acoperi. Stă acolo ca şi cum ar fi amprenta ta. De ce îngere? De câte ori ai mai face asta? De câte ori iubitule, mi-ai spus "te iubesc" cu alt nume in cap? De câte ori îngerule, ai stins țigari în scrumieră, imaginându-ți ca fiind cineva? De câte ori iubitule ai să mă mai priveşti şi ai sa plangi? De câte ori îngerule, ai sa-mi priveşti obrazul amprentat şi ai să bufneşti în zâmbete necontrolate şi subtile?
          Ți-ai aprins altă țigara. Pe cine o stingi de data aceasta, tu, inger decazut?

33. Şi am să o fac mereu. 14.01.2016

     - Nu mai eşti un copil. Cât timp mai ai de gând să alergi către mare?
     - Poate în exterior nu mai sunt un copil. Probabil vârsta si aparențele mă trădează. Dacă ai arăta vârsta pe care o simți? Câți ani trăiți pe pământ ai avea?
     - Nu mi-ai răpuns la întrebare. Cât timp mai ai de gând să alergi către mare?
     - Nici tu. Câți ani ai avea? Eu aş avea 5. Atunci am avut ultimul crăciun cu amândoi părinți. Aş avea 5 ani. Fericiți. Drăguți. Timizi. Naivi. Subtili. La 5 ani alergam pe plajă urlănd în gura mare dorința de a-mi cumpăra inghețată şi fugeam cu paşi mici ce mie îmi păreau mari şi lăsam în urma mea doar praf de nisip. Alergam atunci si am să alerg şi acum. Tu câți ani ai avea?         
     - Vorbeşti prostii. Termina cu aceste lucruri copilăreşti. Te porți prosteşte.
     - ÎNTOCMAI! Sunt un copil, nu vezi? Acum sunt un copil. Înca îl aştept pe Moş Crăciun. Încă stau şi mă intreb de unde ştie mama toate răspunsurile, cum de e tata atăt de puternic incat poate să mă ridice in brațe dupa ce mănânc tot din farfurie ca pe viitor să am soț frumos şi încă mă întreb cum şi cine face magia aceea când adormi pe canapea şi te trezesti în pat.- Şi totuşi... cât timp? Cât timp ai sa mai atingi nisipul în repezeală?
     - Cât timp am să trăiesc! Marea niciodată nu îmi va spune ca sunt prea mare să fac un castel de nisip cu o găletuşă roz şi greblă verde sau să colecționez scoici şi pietre colorate. Marea niciodată nu îmi va spune că sunt prea mare să alerg pe nisipul fierbinte. Marea niciodată nu se va uita la mine şi să imi spuna "ai crescut, nu te mai recunosc".
     - ...bine. Eu aş avea 16 ani. Atunci m-am îndrăgostit prima oară. Eram fericit. Îndrăgostit. Iubit. Cald. Acum după aproape 20 de ani mi-am amintit cum e să ai aceste sentimente din nou. Tu, suflet cald? Ai iubit?
     - Da.                              
     - Pe cine?
     - Am iubit marea.

31. Copilele care alearga catre mare 11.12.2015

      Ce repede trece timpul. Parca ieri ma zgariam in scoicile din Vama si alergam catre ea si radeam impreuna. Pe noi doua timpul nu ne-a separat dar ne-a separat de locul nostru plin de amintiri. Ne uitam dupa motociclete, ne puneam amprenta peste tot si doamne cati prieteni ne-am facut. E frumos asa, stii? Sa mergi undeva dupa ce a trecut o vreme si sa vezi aceeasi oameni, locurile voastre sa ramana a voastre si sa va faceti amintiri impreuna.
      Locul nostru de recreere si de revenire. Ne e dor de cafeaua de dimineata, berea de dimineata, sa nu trebuiasca sa ne schimbam de pijama sau sa ne incaltam cand mergem in "oras".
      Cel mai trist a fost momentul cand stateam in mare, ne uitam la ea, si ne gandeam ca e ultima oara cand o vedem. Faceam diferenta cu prima zi cand am ajuns. Nu ne.am dus nici bagajele ci am fugit spre mare cat de repede am putut si am tresarit cand picioarele noastre au atins apa marii precum gheata. A fost singura zi de vreme rea. Am avut noroc. Vama era putin ...putin mai mult schimbata dar doar eu stiam asta, ea nu avea parte de aceasta tristete blanda si ma bucuram, deoarece ea nu era nostalgica, plangea de fericire... si eu la fel.
      Ne e dor dar stim ca timpul trece repede si vom ajunge din nou sa ne bem cafeaua cu picioarele in nisipul fierbinte. Povestea merge mai departe ca vantul din Vama Veche.

30. In trecere intrecere. 24.11.2015

Si am intrat in baie si tot ce luasem cu mine a fost doar ideea de a-mi lua un prosop. L-am uitat. Te-am strigat pe tine si ai venit, te-am rugat sa imi aduci ceva de imbracat iar tot ce ai putut tu sa-mi aduci a fost o pereche de pantofi cu toc cu talpa rosie. Am iesit, am asteptat ca picurii de apa sa mii se scurga de pe fata pe gat pe clavicule pe sani, pe sfarcuri pe abdomen si incet incet pe picioare. Picaturile faceau intrecere. Am asteptat in timp ce tu ma priveai din tocul usii, m-am incaltat, mi-am desprins parul ce.mi era lung si putin umed si am mers impreuna in camera unde aveam amandoi de gand sa purtam ce am purtat eu in cada. Nimic.

29. Time goes by 21.10.2015

        E abia trecut de 2... zile de cand nu te-am vazut. Sorb din ceai, ma uit la ceas. S-a facut ora 4 fara ceva, fara tine. Ma las pe spate, inchid ochii, indicatorul apasa puternic si dureros pe ora 5, ganduri despre tine. Orele cad pe corzile harpei precum roua de dimineata pe asfalt, sunetele produse de ele imi gadila urechile si tresar, ma trezesc, ma uit in jur, vad doar cana de ceai din care aburii au incetat sa se mai ridice. Nici nu mai privesc ceasul. Ma intristeaza sa stiu ca acul e nevoit sa treaca peste tine pentru a trece mai departe.
       Magia sta in 3... ore departe de tine.