- Nu mai eşti un copil. Cât timp mai ai de gând să alergi către mare?
- Poate în exterior nu mai sunt un copil. Probabil vârsta si aparențele mă trădează. Dacă ai arăta vârsta pe care o simți? Câți ani trăiți pe pământ ai avea?
- Nu mi-ai răpuns la întrebare. Cât timp mai ai de gând să alergi către mare?
- Nici tu. Câți ani ai avea? Eu aş avea 5. Atunci am avut ultimul crăciun cu amândoi părinți. Aş avea 5 ani. Fericiți. Drăguți. Timizi. Naivi. Subtili. La 5 ani alergam pe plajă urlănd în gura mare dorința de a-mi cumpăra inghețată şi fugeam cu paşi mici ce mie îmi păreau mari şi lăsam în urma mea doar praf de nisip. Alergam atunci si am să alerg şi acum. Tu câți ani ai avea?
- Vorbeşti prostii. Termina cu aceste lucruri copilăreşti. Te porți prosteşte.
- ÎNTOCMAI! Sunt un copil, nu vezi? Acum sunt un copil. Înca îl aştept pe Moş Crăciun. Încă stau şi mă intreb de unde ştie mama toate răspunsurile, cum de e tata atăt de puternic incat poate să mă ridice in brațe dupa ce mănânc tot din farfurie ca pe viitor să am soț frumos şi încă mă întreb cum şi cine face magia aceea când adormi pe canapea şi te trezesti în pat.- Şi totuşi... cât timp? Cât timp ai sa mai atingi nisipul în repezeală?
- Cât timp am să trăiesc! Marea niciodată nu îmi va spune ca sunt prea mare să fac un castel de nisip cu o găletuşă roz şi greblă verde sau să colecționez scoici şi pietre colorate. Marea niciodată nu îmi va spune că sunt prea mare să alerg pe nisipul fierbinte. Marea niciodată nu se va uita la mine şi să imi spuna "ai crescut, nu te mai recunosc".
- ...bine. Eu aş avea 16 ani. Atunci m-am îndrăgostit prima oară. Eram fericit. Îndrăgostit. Iubit. Cald. Acum după aproape 20 de ani mi-am amintit cum e să ai aceste sentimente din nou. Tu, suflet cald? Ai iubit?
- Da.
- Pe cine?
- Am iubit marea.
- Poate în exterior nu mai sunt un copil. Probabil vârsta si aparențele mă trădează. Dacă ai arăta vârsta pe care o simți? Câți ani trăiți pe pământ ai avea?
- Nu mi-ai răpuns la întrebare. Cât timp mai ai de gând să alergi către mare?
- Nici tu. Câți ani ai avea? Eu aş avea 5. Atunci am avut ultimul crăciun cu amândoi părinți. Aş avea 5 ani. Fericiți. Drăguți. Timizi. Naivi. Subtili. La 5 ani alergam pe plajă urlănd în gura mare dorința de a-mi cumpăra inghețată şi fugeam cu paşi mici ce mie îmi păreau mari şi lăsam în urma mea doar praf de nisip. Alergam atunci si am să alerg şi acum. Tu câți ani ai avea?
- Vorbeşti prostii. Termina cu aceste lucruri copilăreşti. Te porți prosteşte.
- ÎNTOCMAI! Sunt un copil, nu vezi? Acum sunt un copil. Înca îl aştept pe Moş Crăciun. Încă stau şi mă intreb de unde ştie mama toate răspunsurile, cum de e tata atăt de puternic incat poate să mă ridice in brațe dupa ce mănânc tot din farfurie ca pe viitor să am soț frumos şi încă mă întreb cum şi cine face magia aceea când adormi pe canapea şi te trezesti în pat.- Şi totuşi... cât timp? Cât timp ai sa mai atingi nisipul în repezeală?
- Cât timp am să trăiesc! Marea niciodată nu îmi va spune ca sunt prea mare să fac un castel de nisip cu o găletuşă roz şi greblă verde sau să colecționez scoici şi pietre colorate. Marea niciodată nu îmi va spune că sunt prea mare să alerg pe nisipul fierbinte. Marea niciodată nu se va uita la mine şi să imi spuna "ai crescut, nu te mai recunosc".
- ...bine. Eu aş avea 16 ani. Atunci m-am îndrăgostit prima oară. Eram fericit. Îndrăgostit. Iubit. Cald. Acum după aproape 20 de ani mi-am amintit cum e să ai aceste sentimente din nou. Tu, suflet cald? Ai iubit?
- Da.
- Pe cine?
- Am iubit marea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu