luni, 29 iunie 2015

24. De profesie... luptator 21.12.2014

     Te-am gasit si nu ti-am gasit doar amintirea, te-am gasit pe tine. Am gasit ce doream sa fi inainte sa fi stiut ca existi. Imi place atat de mult sa imi petrec timpul cu tine incat ma doare daca nu existi. Ma complectezi in felul in care isi complecteaza un luptator seria de pumni cu stangul si cu dreptul. Dar totusi imi e frica, ma sperie gandul ca as putea fi eu cel care primeste seria perfect calculata de pumni asortati ai unui boxeor profesionist ce isi umple rafturile cu medalii la fiecare meci la care participa. O sa doara. Nu? O sa simt o durere mai apasata decat cea pe care o simte cineva cand isi pierde cel mai bun prieten definitiv. Dar...o sa treaca si asta cum au trecut toate. Cicatricea va ramane acolo doar pentru simplul motiv de a-ti aminti ca esti un luptator complect ce stie sa si incaseze dar sa si dea.
     Primul lucru pe care il inveti, e cum sa cazi. Poate e cel mai greu si precis e cel mai dureros element din antrenament dar e cel mai important. Te instruiesc in asa fel incat sa cazi mereu in picioare si chiar daca mori de durere, tu sa strangi tare din dinti si sa poti sa mergi mai departe si chiar in pasi alergatori. Sa ai puterea necesara sa iti ridici dosu' acela lovit si capul acela umplut de suferinta si posibile minciuni si sa mergi si sa mergi si sa mergi pana... pana cazi din nou si o iei iar de la capat si te zbati sa ajungi un om puternic.
     Esti multumit de tine? Esti multumit de puterile dobandite? Da? Inseamna ca viata te-a pregatit destul de mult si ai trecut prin atat de multe incat poti sa spui ca esti pregatit de orice si nimic nu-ti mai pare o provocare ci din potriva, problema te vede pe tine ca fiind o provocare. Atunci te simti complect si indestructibil. Nimeni si nimic nu te mai poate atinge si nu iti mai poate face rau. Fiecare om e puternic in felul lui si fiecare om a trecut prin ceva mai grav sau mai simplu. Important e sa cazi in picioare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu