-Ai dormit bine?
-De unde stiai ca am dormit?
-Din pacate te stiu atat de bine incat nu trebuie sa imi spui ce faci ca sa imi dau seama.
-De ce din pacate?
-Deoarece nu mai vreau sa stiu ce faci. Asa ma gandesc intr-una la tine si imi fac rau.
-Imi simti lipsa?
-Nu am spus asta.
-Dar recunosti ca iti e dor, nu?
-Nu. Nu imi e dor doar... cand ne-am racit asa? Nu imi dau seama?
-La ce te referi?
-Stii bine!
-Dar vreau sa imi explici.
-Bine! E asa o diferenta, acum trecem unul pe langa altul si nici nu ne mai salutam, nu ne-am mai intrebat de bine, daca nu iti scriu eu, tu nici nu te obosesti.
-Da am observat si eu asta.
-Si nici nu vrei sa schimbi?
-Ba da dar...
-Dar nu! Am inteles. Te las in singuratate.
-Nu pleca acuma...
Nu a mai ascultat si a plecat din viata lui, era ce isi dorea el dar ascundea asta, nu intelegea ea de ce. A fost mult prea tarziu. El e ca un apel pierdut desi ea e mereu cu telefonul in mana. El e un colet ce ajunge prea tarziu. Nu mai are ea nevoie de asa ceva. totusi e trist faptul ca de la "vreau sa te vad, imi e dor de tine! <3 " s-a asjuns la "BINE!". Durerea lui i se putea sesiza in glas, dar totusi isi explica exacr cum sta treaba. El nepasator sau un bun actor, avea aceeasi expresie.
E un alt actor din viata ei caruia nu i-a daruit un trandafir la sfarsitul piesei. Nu l-a felicitat stand in picioare si aplaudand. A aruncat cu trandafiri in el dar erau fara petale. A aruncat cu vorbe si gesturi in el dar el era protejat de scena deci nimic din acestea nu il deranjau dar le vedea. S-a oprit. Ea s-a potolit si au plecat. Atunci a coborat si el de pe scena de il proteja dar... prea tarziu. Acum e doar un alt actor ce isi asteapta urmatorul rol din piesa unde el o sa fie personajul principal dar fara noroc, ar prinde rolul de personaj episodic. Sa ii fie invatatura de minte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu