-Hai!
-Unde?
-Conteaza?
-Da!
-De ce?
-Um... ca nu stiu ce sa imi iau cu mine. (spusese ea ca fiind o scuza, un pretext.)
-Incarcatorul de la telefon. Ne vom face multe poze. Te asigur ca vom privi lucruri frumoase, dar stai linistita, tu esti cea mai frumoasa priveliste.
-Multumesc. Esti dragut dar..... unde mergem totusi?
-Nu conteaza. Nu intelegi?
-....bine!! Ce sa imi pun?
-Nimic iubita, nimic. De acum nu mai trebuie sa iti faci griji pentru nimic. Am eu grija de tine. Tu doar.... stai cu mine si iubeste-ma.
Asa a si facut fata, si-a luat telefonul, incarcatorul, s-au urcat in masina si au plecat. Numai ei stiu unde au plecat.
Era o liniste totala. El s-a uitat la ea, o sorbea din priiri pur si simplu. La un moment dat, a taiat linistea:
-Te iubesc. ii spuse el dupa ce o apucase de mana si o trase mai aproape de el.
-Nu ai cum. Sunt o persoana oribila. De ce ma iubesti?
-Poate iubesc sa am grija de tine. Nu pot sa imi cant melodia preferata fara sa nu ma gandesc la tine. Imi fac de mancare, putinul pe care il stiu face, si ma gandesc daca tu ai mancat deja. Cand imi fac o cafea, mereu am tendinta sa fac doua, una pentru tine si una pentru mine. Te iubesc asa.... simplu.
-Ca oamenii mari?
-Nu. Eu te iubesc cu adevarat.
-Eu... mie... mie imi e frica. Dacaca iti trece? Nu vreau sa iti marturisesc sentimentele mele pe care mi le-am ascuns aata timp, imi e frica de posibilitatea ca tu sa pleci.
-Vrei sa spui ca si tu ma iubesti? a intrebat-o el abea mai tragndu-si sufletul.
-Nu am spus asta, dar daca nu mi-ar fi frica, as spune "da".
-Si de ce nu mi-ai spus asta pana acum?
-Cum ai fi reactionat? Nu.... nu am vrut sa imi asum acest risc ce era prea mare.
-Vreau sa te iau in brate. Vino mai aproape.
El o lua in brate si o cuprindea intr-un totul. o pupa pe frunte si o proteja iar ea simtea iubirea. Simtea ceva. Insfarsit simtea si ea ceva. Caldura. Multa. Sufleteasca. Dupa 2 ani de caldura sufleteasca, el cazuse intr-un somn adanc si lung numit de medici "coma". Luni mai tarziu, ea era imbracata in negru in permanenta. Inelul de la mana stanga nici acum, dupa 4 ani de la incident, nu l-a dat jos. Ea i-a jurat iubirea vesnica. Ii era datoare lui pentru simplul fapt ca a facut-o sa simta ceva frumos. Si-a jurat ca nu v-a mai iubi pe altcineva niciodata. Fata nu a mai rezistat mult fizic din cauza cancerului ce il dobandise la plamani. A murit fericita, cu gandul ca il va reintalni pe el si vor putea fi impreuna din nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu