Sa te gandesti la sufletul tau ca la o camera goala cu un bec atarnand din tavan. Ce vezi? Nimic. Exact. E gol. Singurul lucru din acea camera era becul. Imagineaza-ti ca sub bec e un scaun. Scaunul ala reprezinta suferita ta. Gandeste-te la faptul ca nu am precizat dimensiunea scaunului deci nu stii cata umbra iti face. Pe scaunul ala e tot ce te-a ranit vreodata. Langa el sunt pungi pline cu lacrimi, sortate dupa tip, lacrimi de bucurie, lacrimi de tristete, lacrimi de entuziasm, euforie; in spatele lor, pe perete se urca servetelele umplute cu lacrimile ce nu au mai incaput in pungi; se urca exact ca o iedera otravitoare. Nu le poti da jos. Acum... cum arata camaruta ta? Iti place? E plina? e mare? E incapatoare? Oamenii ignora de obicei aceasta camera. Unii mai pierd cheia, altii o arunca iar altii uita unde au pus-o.
A da si sa nu uitam de promisiunile incalcate. Si acelea ocupa un loc in camera. Camera aia la un moment dat se transforma in depozit. Depozit de suflete uitate. Undeva intr-un colt se afla un album cu poze, langa el sta asezat si prafuit inca un album... dar e mai diferit. In el se afla amintirile unei foste iubiri. Album care s-a pus intre tine si cutit cand tu si ea/el aveati prima cearta cearta. S-a sacrificat pentru tine. Albumul te iubea, tinea la tine. Te iubea asa de mult incat s-a omorat singur. S-a sinucis pentru tine. Daca voi doi nu aveati amintirile, tu mureai strapuns de cutitul vocii ei/lui. Albumul cu amintiri e singurul lucru care va tinut impreuna. In camera ta e atata umbra incat nici macar nu ar mai putea sa creasca o planta in toata incaperea. Nici macar in ghiveci. Nu simti niciodata nevoia sa gasesti cheia camerei? Daca ai face curat? Tot ti-ar ramane acolo urmele obiectelor depozitate si inevitabil, amintirile revin. Tu tot vei sti ce trebuia sa fie acolo. Tot o sa simti lipsa ei/lui si tot ce ti-a adus ea/el in viata, bun sau rau.
Acum aduti aminte ca acea camera e sufletul tau si lucrurile din ea sunt tot ceea ce te-au facut sa devi ce esti acum. E alegerea ta daca le da uitarii, adica faci curat si iti amintesti din cand in cand, sau le lasi acolo si iti aduci aminte mereu. Poate o sa iti scada din suferinta dar umbra obiectelor tot va fi acolo si petele nu trec asa de usor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu