-Te uitai la mine atta de frumos odata.... Aveai alta privire, alta intentie in ochi. se uita la el in oglinda si ii vorbise iluziei din rama. Ce s-a intamplat? De ce simt ca ma privesti cu ura si dezamagire? De ce privirea ta imi strapunge sufletul?
-Vad.
-Tu vorbesti? Sau e doar imaginatia mea?
-Nu e imaginatia ta. Vorbesc doar ca doar tu ma auzi. In subconstientul tau. Vad. Vad ce faci, cum faci, cum reactionezi, cum nu iti pasa de nimic si de nimeni. Vad cum le lasi tuturor impresia de nepasator, om tare pe sine, stabil, puternic. Dar pacat ca doar impresia e asa. Tu nu! Daca ai putea sa iti lasi orgoliul si mandria ta la o parte, ai avea mai mult succes. Ea te-ar observa, ar avea tupeul sa te abordeze, sa iti ofere atentie.
-Care ea?
-Vezi?! Nici macar nu o observi! Nu o observi cum are atata grija de tine de la distanta. Nu observi cum iti da mai multa atentie tie decat prietenelor ei. Nu observi ca data cu ai probleme, pe ea o suni mereu si n cred ca stii de ce!
-Nu poti sa imi spui cine e si decid eu daca voi face ce zici sau nu?
-Bai! Nu poti sa depui si tu macar atata efort incat sa incerci? Ai nevoie de ea. Probabil...probabil e singura careia ii pasa de tine. Esti prea ocupat de orgoliul tau si mentinerea lui in viata. Ajuta-te singur sau lasa-ma sa te ajut. Tot ce trebuie sa faci e sa ma asculti si sa pui in practica.
-Si daca nu vreau sa fac asta? Daca imi place singuratatea mea? Am tot ce imi trebuie. Nu am nevoie de nimic altceva.
-Ba ai doar ca nu-ti dai seama. Data viitoare cand ai sa o vezi, ai sa ii ceri ajutorul, sper sa iti dai seama.
Usa de la casa se deschidea incet, el inca era in baie in fata oglinzii, holbat, speriat si socat de ce i se intamplase. Intra cineva in casa, el reusise sa-si desprinda fata de reflexia din rama si iesise din baie. Era ea! Ii adusesera de mancare, tocmai venea din oras si si-a luat ei ceva si i-a facut si lui o surpriza.
-Heeeeeiiiiii, ridicase ea vocea in speranta ca o aude cineva.
El iesise din baie
-Ma gandeam ca poate iti e foame. Uite poftim.
-Multumesc, nu treb.....STAI! TU ESTI! ii spuse el cu o privire de maniac pe fata.
-...ce? intrebase ea nedumerita.
-Fata! Fata de care vorbea tipul in oglinda.
-...ai probleme? Delirezi? Esti drogat? Chem un doctor? spuse ea ironica si chicotind.
-Nu. Mi-am dat seama. Dupa atata timp. Esti... esti tu! Parca te asteptam si doar acum mi-am dat seama.
-...ai baut? continuand cu ironia.
-Nu vrei sa iesim mai bine in oras? Vreau sa iti spun ceva.
-Ce?
-Iesi cu mine si o sa afli.
-Ok... ciudatule.
Si au iesit amandoi pe usa casei si el a luat-o dupa umar si invata sa o aprecieze. Ea zambea. Inocent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu